Obiective

Specii si habitate

Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina se suprapune peste două situri Natura2000: ROSCI0087, sit de importanţă comunitară şi ROSPA0045, arie de protecţie specială avifaunistică. Dintre habitatele identificate în parc amintim:

6110 * Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite Alysso - Sedion albi;
6210 * Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco - Brometalia) ;
9180 * Păduri din Tilio - Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene;
91E0 * Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae);
6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae);
6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin;
6520 Fâneţe de munte;
8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis;
9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;
91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto – Fagion);

Printre speciile de importanţă comunitară putem enumera: mamifere: liliacul cârn (Barbastella barbastellus), lupul (Canis lupus), vidra (Lutra lutra), râsul (Lynx lynx), Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), Liliacul comun mic (Myotis blythi), Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), Liliacul mic cu potcoavă (Rh. Hipposideros), Ursul brun (Ursus arctos); amfibieni: Buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis); nevertebrate: Racul de Ponoare (Austropotamobius torrentium), Fluturele vărgat (Callimorpha quadripunctaria), Molia catax (Eriogaster catax), Fluturele auriu (Euphydryas aurinia), Gortyna borelii lunata, Lycaena dispar, Croitorul marmorat (Pilemia tigrina), Croitorul alpin (Rosalia alpina), Pustnicul (Osmoderma eremita); peşti: Moioaga (Barbus meridionalis), Zglăvocul (Cottus gobio), Chişcarul (Eudontomyzon danfordi), Dunariţa (Sabanejewia aurata); păsări: Acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), Șerparul (Circaetus gallicus), Viesparul (Pernis apivorus), Ierunca (Bonasa bonasia), Cristelul de câmp (Crex crex), Buha (Bubo bubo), Minuniţa (Aegolius funereus), Huhurezul mare (Strix uralensis), Ghionoaia sură (Picus canus), Ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), Ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), Muscarul gulerat (Ficedula albicollis), Muscarul mic (Ficedula parva), Ciocârlia de pădure (Lullula arborea), Cocoşul de munte (Tetrao urogallus); plante: Clopoţelul (Campanula serrata) şi Muşchiul de pământ furculiţă (Dicranum viride).

Ursul brun – Ursus arctos – specie prioritară

Ursul brun este cel mai mare reprezentant al carnivorelor de pe teritoriul României preferând habitatele de pădure montană, în special pădurile de conifere. Este un mamifer masiv şi bine proporţionat, cu lungimea de 150-200 cm şi greutatea medie de 120-320 kg. Urşii trăiesc circa 25-30 ani, fiind din acest punct de vedere animale de longevitate medie.
Ursul are mirosul cel mai dezvoltat dintre carnivore, servind la detectarea perechii, a prezenţei omului, a altor urşi, a puilor, a surselor de hrană.
La sfârşitul toamnei, după ce au acumulat suficient ţesut adipos urşii intră în bârlog pentru somnul de iarnă care durează 3-6 luni. Bârlogul este săpat în sol sau este amenajat în cavităţi naturale, sub stânci.
Este o specie poligamă, un mascul putându-se împerechea cu mai multe femele în perioada de reproducere (mai-iunie).
Dieta urşilor este de tip omnivor, primăvara consumând cu precădere ierburi şi muguri, vara şi începutul toamnei consumă ciuperci, fructe de pădure, peşte iar toamna târzie consumă ghindă şi jir. Insectele (furnici, albine, viespi) datorită proteinelor pe care le conţin, constituie sezonier o sursa de hrană importantă.
Populaţia de urşi din fauna României reprezintă circa 40% din populaţia europeană.

Lupul - Canis lupus – specie prioritară

Lupul este un animal zvelt, bine proporţionat, având lungimea de 110-150 cm şi o greutate medie de 30-60 kg. Habitatele caracteristice acestei specii sunt zonele împădurite de munte şi deal. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani, iar durata de viaţă este de circa 15 ani.
O caracteristică importantă a acestei specii este gruparea indivizilor în haite. Mărimea haitei este influenţată de mărimea teritoriului şi abundenţa prăzii.
Sezonul de împerechere are loc în perioada decembrie-februarie până în martie, femelele dând naştere în medie la 4-6 pui.
Lupii sunt carnivori dar la nevoie consumă şi vegetale.
Viteza de alergare a lupului poate depăşi 60 km/h.
Lupii comunică cel mai adesea prin urlat, sunetele scoase de aceştia putând fi auzite de la aproximativ 16 km.
Lupii utilizează mai multe metode pentru a-şi marca teritoriul, ei urinează, îşi frecă gâtul de trunchiul copacilor, ling scoarţa acestora sau scurmă pământul. În România se găseşte 40% din populaţia totală de lupi a Europei.

Liliacul mare cu potcoavă - Rhinolophus ferrumequinum

Este specia cea mai mare dintre Rhinolophidae din Europa. Lungimea corpului este de 57-71 mm, antebraţul are peste 53 mm lungime iar greutatea variază între 17 şi 34 g. Blana are peri mătăsoşi, fiind de culoare cenuşiu-cafenie pe spate şi gri-albă sau alb -gălbuie pe abdomen.
O caracteristică a acestei specii sunt excrescenţele nazale cu rol în dirijarea fasciculelor de ultrasunete emise prin nări.
Reproducerea are loc toamna, iar puii se nasc în perioada iunie-iulie. Femela naşte un singur pui care devine independent după 3-4 săptămâni.
Se hrănesc cu o mare varietate de insecte, în principal lepidoptere şi coleoptere iar zborurile de hrănire le întreprind solitar, odată cu lăsarea întunericului.
Are preferinţă pentru regiunile calcaroase, peşteri, galerii de mină cu grad ridicat de umiditate şi cu temperaturi relativ constante.
Specie sedentară, poate parcurge distanţa dintre adăposturile sezoniere de 20-30 km (maxim de deplasare cunoscut, 180 km).
Hibernare are loc în cavităţi subterane naturale (peşteri) sau artificiale (galerii de mină).
Se întrunesc în colonii de câteva sute de invizi.

9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion

Făgete rare, cu caracter insular, legate de versanţi stâncoşi calcaroşi mai mult sau mai puţin abrupţi. Stratul ierbos este în general abundent, caracterizat prin prezenţa rogozurilor (Carex digitata, C. flacca, C. montana şi C. alba), a speciilor Sesleria albicans, Brachypodium pinnatum, a orhideelor Cephalanthera sp., Neottia nidus-avis, Epipactis leptochila, E. microphylla. Stratul de subarbuşti este abundent, poate fi dominat de Buxus sempervirens sau o serie de specii calcicole cum sunt Ligustrum vulgare şi Berberis vulgaris. Alături de fag, în compoziţia pădurii apar frecvent bradul şi tisa, sporind mult valoarea conservativă a acestui tip de habitat.
Corespondenţă în habitatele din România (Doniţă): R4111-Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium.

9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum

Habitat reprezentat de păduri de fag (Fagus sylvatica) şi, în munţii mai înalţi de păduri de fag în amestec cu Abies alba sau de păduri de fag în amestec cu Abies alba şi Picea abies pe soluri neutre sau cu PH aproape de valori neutre, cu o cantitate moderată de humus (mull). În stratul ierbos sunt caracteristice speciile Anemone nemorosa, Lamiastrum (Lamium) galeobdolon, Galium odoratum, Melica uniflora, şi în munţi diferite specii de Dentaria, constituind un strat ierbos bogat şi abundent.
Corespondenţă în habitatele din România (Doniţă): R4118-Păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

POS MEDIU

Instrumente Structurale Romania

Administrație

Despre parc

Turism

Galerie foto

Filme

Specii si habitate